CULTURA TACERII POLITICE

Anii trecuti, comunismul in Romania a compromis pentru cei multi si tacuti conceptul de democratie. Democratia este asociata cu neputinta, coruptia generalizata, saracia, lipsa de optiuni.

Cetateanul dispare din zona publica, anonim si tacut, transformandu-se intr-un vulg ce poate fi manipulat cu mijloace ridicol de simple. Cetateanul experimenteaza o umilinta permanenta si apasatoare pe care deja a asimilat-o.

Comunitatea este creata artificial si goala de semnificatie. Comunitatea in sens democratic nu exista sau este infectata.

Este limpede ca astazi Romania este incapabila sa gaseasca drumul catre prosperitate. Rata saraciei a crescut de la mai putin de 10 % in 1989 la peste 35% în 2010. Securitatea personala este amenintata de o crestere fara precedent a violentei, in special a violentei stradale. Sistemul de educatie este inca inradacinat in asa zisa „educatie bancara”, care se bazeaza pe transmiterea unilaterala de cunostinte.

Ca urmare, gandirea critica, cunostintele si aptitudinile civice lipsesc peste tot in societate. In ciuda indoctrinarii permanente, care a avut loc in timpul totalitarianismului comunist care viza o supra-politizare, rezultatul a fost o depolitizare perversa si periculoasa a vietii publice. Societatea romaneasca este tacuta si blazata. Asa-zisii oameni politici produc in mod perfect constient scandaluri galagioase, astfel incat sa satisfaca dorinta de circ a vulgului. Oamenii obisnuiti sunt absenti in procesele de luare a deciziei in afacerile publice.

Asistam de fapt la o distorsiune culturala majora caracterizata de pierderea comportamentului cetatenesc. Asteptarea unei elite politice care sa duca tara inainte este doar o himera care, datorita subiectivismului, duce la divizari profunde si, in unele situatii, ireversibile la nivel social.