Polica, retorica si adevarul au fost interconectate inca din perioada in care democratia a fost definita.

Hannah Arendt, reflecta la mostenirea stralucita a Greciei antice ce credea in discursul argumentativ, numit „deliberare.”

In viziunea lui Arendt deliberarea (numita in anumite circumstante si retorica) trebuie sa fie principala caracteristica  a cetateanului. In acest context deliberarea devine un act politic fundamental. Este actul care descrie cel mai bine democratia pentru ca numai asa adevarul fiecaruia poate fi un adevar multiplu al diversitatii.

Diversitatea trebuie articulata si inclusa in acest adevar multiplu. Cu alte cuvinte armonia democratica este suma totala a dezaprobarilor si a diversitatii opiniilor.     

Democratia are astazi o zona de reprezentativitate care, in cele mai multe cazuri, este toxica in egala masura pentru imaginea si actiunea publica.

Politica si politicienii sunt subiecte peiorative in „logica” perceptiei publice. Mai mult decat atat, problema de politici publice are ca sursa in cele mai multe cazuri media; aceasta legatura intre problema publica si media este de cele mai multe ori inconsistenta datorita „ciclului de viata” foarte scurt al informatiei procesate de mijloacele media, dar si datorita permanentului compromis intre cele politic si media.